Orice persoană poate cere unei autorități sau instituții publice informații despre activitatea acesteia, fără să explice motivul. Dreptul este prevăzut de Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, iar instituția are, ca regulă, 10 zile pentru a răspunde. Cererea poate fi depusă în scris, prin poștă sau prin e-mail, ori verbal, la compartimentul de relații cu publicul.
Ce sunt informațiile de interes public?
Informațiile de interes public sunt cele care privesc activitatea unei autorități sau instituții publice ori rezultă din această activitate, indiferent de suportul pe care sunt păstrate. Intră aici bugete, contracte de achiziție, rapoarte de activitate, organigrame, hotărâri, statistici sau corespondența oficială despre o anumită lucrare.
O parte dintre ele trebuie publicată din oficiu, fără nicio cerere: actele normative care reglementează activitatea instituției, structura organizatorică, programul de funcționare, numele conducătorilor și sursele de finanțare. Înainte de a scrie o cerere, merită verificată secțiunea de transparență de pe site-ul instituției.
Cine poate depune o cerere de informații?
Cererea poate fi depusă de orice persoană fizică sau juridică, fără condiții de cetățenie, de domiciliu ori de interes personal în cauză. Jurnaliștii folosesc frecvent acest instrument, însă legea nu îl rezervă presei; munca de documentare din spatele unei știri este descrisă în articolul despre activitatea unei redacții înainte de publicare.
Cum se scrie o cerere de informații de interes public?
O cerere bine formulată conține instituția căreia i se adresează, informația solicitată descrisă cât mai precis și datele de contact ale solicitantului. Formularea vagă duce adesea la răspunsuri vagi.
- Destinatarul: instituția care deține efectiv informația, nu una care doar o supraveghează.
- Obiectul: documentul sau datele cerute, cu perioada vizată, de exemplu „lista contractelor de deszăpezire încheiate în ultimii trei ani”.
- Forma răspunsului: în format electronic, pe e-mail, sau pe hârtie, la o adresă poștală.
- Datele solicitantului: numele și adresa unde se trimite răspunsul.
Mai multe întrebări scurte, numerotate, primesc de obicei răspunsuri mai clare decât un paragraf lung. Pentru discuțiile directe cu un reprezentant al instituției există și alte căi, descrise în ghidul despre obținerea unei audiențe la primărie sau la alte instituții publice.
În ce termen trebuie să răspundă instituția?
Instituția are la dispoziție 10 zile pentru răspuns, termen care poate fi prelungit până la 30 de zile când volumul sau complexitatea informațiilor o cer. Termenele se calculează de la înregistrarea cererii, iar numărul de înregistrare merită păstrat.
| Situație | Termen prevăzut de lege |
|---|---|
| Răspuns obișnuit | 10 zile |
| Informații complexe sau voluminoase | cel mult 30 de zile, cu anunțarea prelungirii în primele 10 zile |
| Refuz motivat | 5 zile de la primirea cererii |
| Reclamația administrativă după un refuz | 30 de zile de la aflarea refuzului |
Legea poate fi modificată, așa că termenele se verifică în forma actualizată a textului înainte de un demers important.
Ce informații pot fi refuzate?
Instituția poate refuza informațiile exceptate prin lege, cum ar fi cele clasificate, datele cu caracter personal sau informațiile din anchete aflate în desfășurare. Sunt exceptate și informațiile comerciale sau financiare a căror publicare ar afecta concurența loială, precum și cele care ar periclita un proces în curs.
Excepțiile nu acoperă însă cheltuirea banilor publici: contractele plătite din bugetul unei instituții rămân, în principiu, informații de interes public. Când un document conține și date personale, acestea pot fi acoperite, iar restul documentului se comunică.
Ce se face după un refuz sau când răspunsul nu vine?
După un refuz sau la lipsa răspunsului, solicitantul poate depune o reclamație administrativă la conducătorul instituției, apoi se poate adresa instanței de contencios administrativ. Pașii obișnuiți sunt:
- Se verifică dacă termenul a expirat, socotit de la data înregistrării cererii.
- Se trimite reclamația administrativă, cu numărul de înregistrare al cererii inițiale și cu precizarea informației refuzate.
- Dacă nici reclamația nu are rezultat, se poate formula plângere în instanță, demers pentru care o consultare cu un avocat ajută la stabilirea termenelor exacte.
Logica este asemănătoare cu cea a altor proceduri de contestare, precum cele explicate în articolul despre drepturile contribuabilului în relația cu autoritățile fiscale: totul se păstrează în scris, cu dată și număr de înregistrare.
