Promulgarea este actul prin care președintele României dispune publicarea unei legi adoptate de Parlament. Constituția îi dă pentru aceasta un termen de cel mult 20 de zile de la primirea legii. În acest interval, președintele poate cere o singură dată reexaminarea legii sau poate sesiza Curtea Constituțională. Legea intră în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
În cât timp trebuie promulgată o lege?
O lege adoptată de Parlament trebuie promulgată în cel mult 20 de zile de la primire. Termenul se schimbă dacă președintele cere reexaminarea sau dacă legea este trimisă la Curtea Constituțională: în aceste cazuri, promulgarea se face în cel mult 10 zile de la primirea legii reexaminate sau de la primirea deciziei Curții care confirmă constituționalitatea.
Ce înseamnă cererea de reexaminare?
Cererea de reexaminare este solicitarea prin care președintele trimite legea înapoi Parlamentului, o singură dată, pentru a fi dezbătută din nou. De obicei, cererea arată motivele: o prevedere neclară, o consecință neprevăzută sau o neconcordanță cu alte legi. Parlamentul poate menține forma inițială sau o poate modifica. După reexaminare, președintele nu mai poate cere o a doua reexaminare a aceleiași legi și trebuie să o promulge în termenul de 10 zile, cu excepția situației în care o trimite la Curtea Constituțională.
Cine poate sesiza Curtea Constituțională înainte de promulgare?
Înainte de promulgare, Curtea Constituțională poate fi sesizată de președinte, de președintele uneia dintre Camere, de Guvern, de Înalta Curte de Casație și Justiție, de Avocatul Poporului, de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori. Controlul se numește control a priori, pentru că are loc înainte ca legea să intre în vigoare.
Dacă legea sau unele prevederi sunt declarate neconstituționale, Parlamentul este obligat să reexamineze prevederile respective pentru a le pune de acord cu decizia Curții. Dacă legea este declarată constituțională, ea se întoarce la președinte pentru promulgare.
Care sunt etapele de la vot până la intrarea în vigoare?
| Etapă | Cine acționează | Termen |
|---|---|---|
| Adoptarea în Camera sesizată prima | Camera Deputaților sau Senatul | 45 de zile; 60 pentru coduri și legi foarte complexe |
| Adoptarea în Camera decizională | Cealaltă Cameră | Fără termen de adoptare tacită |
| Trimiterea la promulgare | Parlamentul | După expirarea perioadei pentru eventuale sesizări |
| Promulgarea | Președintele | Cel mult 20 de zile |
| Promulgarea după reexaminare sau decizia Curții | Președintele | Cel mult 10 zile |
| Intrarea în vigoare | Efect al publicării | 3 zile de la publicare sau data din lege |
Dacă prima Cameră nu se pronunță în termenul constituțional, proiectul este considerat adoptat tacit și trece la Camera decizională. Mecanismul evită blocarea unui proiect prin simpla amânare a votului.
Când intră în vigoare o lege după promulgare?
O lege intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial sau la o dată ulterioară prevăzută expres în textul ei. Data adoptării în Parlament și data decretului de promulgare nu marchează, prin ele însele, momentul de la care legea se aplică. Pentru legile cu efect asupra impozitelor, creditelor sau contractelor în curs, data intrării în vigoare și dispozițiile tranzitorii contează în mod direct, după cum se vede și în articolul despre legea dării în plată pentru credite.
Cum se urmărește stadiul unei legi?
Stadiul unei legi se urmărește pe paginile oficiale ale Camerei Deputaților și Senatului, unde fiecare proiect are o fișă cu toate etapele parcurse, și în Monitorul Oficial, după publicare.
- Fișa proiectului arată Camera care a votat prima, data votului și trimiterea la promulgare.
- O mențiune despre cererea de reexaminare sau despre sesizarea Curții explică de ce legea nu a fost încă publicată.
- Textul aplicabil este doar cel publicat oficial, nu variantele care circulă în presă sau pe rețele, verificabile cu metodele din articolul despre verificarea unei surse de știri.
Legile care schimbă relația cu administrația fiscală se citesc împreună cu drepturile deja existente, explicate în articolul despre drepturile contribuabilului în relația cu fiscul, iar regulile după care se aleg primarii și consiliile care aplică multe dintre aceste legi la nivel local sunt rezumate în ghidul despre alegerile locale în România.
